„Clujana” a publicat astăzi bilanțul anual pe 2008, cifrele reflectând activitatea economică fiind foarte apropiate de cele raportate în anul precedent.
Cu nici 1,9 milioane de euro venituri totale și un profit net de o mie de euro, „Clujana” rămâne un mic atelier de fabricare a încălțămintei, departe de pretențiile de succes ale acționarului majoritar, Consiliul județean Cluj, ai căror reprezentanți pretindeau, într-un acces de demagogie electorală, că societatea ar putea încălța armata și jandarmeria română.
Spre comparație, „Ardeleana” din Alba Iulia, profilată și ea pe producția de încălțăminte, înregistra, în 2007, o cifră de afaceri de peste 10 milioane de euro și un profit de 20.000 de euro.
Dar să vedem cifrele:
| 2008 | 2007 | |
| Cifra de afaceri | 4 787 935 | 3 924 269 |
| Venituri totale | 6 996 415 | 6 213 504 |
| Cheltuieli totale | 6 983 305 | 6 207 788 |
| Profit brut | 13 110 | 5 716 |
| Profit net | 3 698 | 5 716 |
Așadar, o creștere a veniturilor totale de 12,6%, în condițiile în care rata inflației în 2008 a fost de 6,4%.
Cifra de afaceri este oricum mică, dacă este raportată la capitalurile proprii, care se ridică la valoarea de 15,18 milioane de lei. Sesizând această situație, la AGA extraordinară din 27 mai, Consiliul de administrație a supus la vot propunerea de vânzare prin licitație publică cu strigare a activului „rețele electrice” aflat în patrimoniul companiei.
Alin Tişe, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, a anunţat marţi că a găsit o soluţie pentru a scoate din amorţire „Clujana”, cunoscuta* fabrică de încălţăminte din Cluj-Napoca, aflat actualmente în administrarea Consiliului Judeţean. Cum? Cu comenzi de stat.
Tişe spune că ideea sa a fost acceptată de premierul Emil Boc şi că el a trimis deja adrese către MApN, MIRA, către Jandarmeria Română şi Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, în vederea realizării unor contracte cu fabrica din Cluj-Napoca.
„Clujana” a fost lichidată cu mare tămbălău de fostul ministru al privatizării Radu Sârbu, clujean şi el, ca urmare a colapsului pieţei de desfacere a produselor sale.
Acum, preşedintele judeţului promite un contract „din care va avea de câştigat toată lumea”, dacă cei îndreptăţiţi vor lua în considerare propunerea sa. Şi, ca argumente pentru propunerea sa, Tişe spune că societatea din subordinea Consiliului deţine autorizaţie de mediu, certificatele ISO 14001-2005 de mediu, ISO 9001-2000 de calitate, ISO OHSAS 180001-2004 de securitate şi sănătate în muncă.
Până aici, toate bune şi frumoase, numai că sunt trecute sub tăcere câteva aspecte esenţiale.
1. Există o lege a achiziţiilor publice, care impune anumite exigenţe pentru „comenzile de stat”. Aspectul nu pare să deranjeze pe nimeni atunci când preşedintele Consiliului face astfel de promisiuni încântătoare. Mai mult, premierul – afirmă Tişe – este şi el de acord. Şi, asta e tot?
2. Avantajul certificatelor de mediu reprezintă un avantaj competitiv? Potrivit ultimelor situaţii financiare ale companiei, Clujana merge în pierdere, în condiţiile în care analiza comparativă, pe ani, a rezultatelor sale economico-financiare arată că creşterea cifrei de afaceri este însoţită de o majorare a pierderilor.
3. Are „Clujana” capacitatea de a produce produce „chiar peste o sută de mii de perechi de bocanci la standarde NATO”, în condiţiile în care cifra sa anuală de afaceri nu atinge un milion de euro?
Sau poate toată această agitaţie nu este decât un episod din campania electorală aflată în desfăşurare pentru ocuparea fotoliului de primar al municipiului Cluj-Napoca?
* Clujana a fost, în a doua jumătate de secolului trecut, faima oraşului căruia îi poartă numele. Multă lumea a avut chiar impresia că pantofii de la „Clujana” reprezintă un brand cunoscut pe plan internaţional. Că n-a fost chiar aşa o demonstrează faptul că fabrica a produs în lohn, iar la sfârşitul anilor ’90, marca s-ar fi vândut şi la preţul unei garsoniere, dacă ar fi fost cine s-o cumpere…
